Silviu-Titus Păunescu: Redresarea sistemului educațional românesc, una din prioritățile AUR
Deputatul AUR Silviu Păunescu a vorbit despre proiectul României educate, care s-a dovedit a fi un eșec de proporții. Miniștrii care s-au perindat la guvernare au dat dovadă de incompetență și lipsă de viziune. În acest context, anul 2024 va reprezenta un moment de cotitură, când românii vor vota un partid care înțelege că fără educație nu există dezvoltare economică. „Redresarea sistemului educațional românesc este una din prioritățile AUR”, a punctat Păunescu.
De-a lungul celor 33 de ani pe la Ministerul Educației s-au perindat 23 de miniștri, fără a-i mai pune la socoteală și pe cei interimari, nume sonore, multe sinonime cu incompetența totală, dacă ar fi să amintim personaje precum Liviu Pop, Rovana Plumb sau chiar Monica Anisie – ministrul care a refuzat alocarea a 6% din PIB pentru învățământ pe motiv că instituția pe care o conduce n-are ce face cu banii. Desigur, nu o putem omite pe tovarășa Ecaterina Andronescu prin a cărei complicitate absolută școlile românești, atunci când nu au fost închise, au devenit simple locuri de socializare și de găzduit copii șase-șapte ore pe zi, demersul educațional rămânând pe o linie subțire de plutire datorită unor cadre didactice entuziaste și dedicate meseriei, și nu politrucilor. Și că tot am amintit de ei, vă rog să rețineți că, din cele 42 de funcții de inspector școlar general din România, 38 sunt deținute acum de membri ai partidelor.
Proiectul prin care se voia revoluționarea sistemului educațional de la noi – „România educată” – s-a dovedit a fi, până la urmă după chipul și asemănarea primului profesor al țării: contradictoriu, confuz, lipsit de transparență și fără perspective!
Să ne amintim de momentul jenant al raportului final al proiectului care cuprindea o colecție de 24 de fotografii cu președintele Klaus Iohannis. Nicio soluție, niciun grafic sau diagramă, ci doar un singur tabel la final, cu rol explicativ de glosar și trei scheme – structura propusă a sistemului de învățământ, ierarhia instituțiilor din sistem și bugetarea școlilor, toate acestea fiind o ”viziune asupra educației României în anul 2030”…
Între timp, rezultatele examenelor naționale ne-au arătat dezastrul din învățământ, dar și cât de mult pot fi decuplați de la realitatea educațională miniștri care susțineau ritos că: ”în casele fără curent electric, elevii pot urmări lecțiile la televizor”, asta atunci când țineau școlile închise doar pentru că nu se puteau pune de acord asupra tipului testelor anti-covid, care să fie folosite în sistemul de învățământ sau asupra comisioanelor ce trebuiau să fie încasate de firmele de partid.
„Atât s-a putut”, ca să folosesc și eu o formulare tristă, după opt ani de mandat, 200.000 de copii per generație și 1,4 milioane de copii care au trecut prin școală în acești ultimi opt ani. Viitorul țării a fost, practic, sabotat, iar dacă adăugăm și faptul că Proiectul România educată din PNRR a pierdut 1 miliard de euro, adică un sfert din totalul fondurilor pentru educație, cele mai mari tăieri fiind la învățământul profesional, la laboratoarele de științe și la universități, adică tocmai din locurile care puteau aduce plus-valoare, ne putem da seama, cu ușurință, de situația în care ne aflăm. Și, tot ceea ce a putut face actuala guvernare a fost să extindă până în 2023 orizontul de așteptare pentru noua legislație care să pună în aplicare programul “România Educată”…
Evident, astăzi, despre „România educată” nu se mai aude nimic, sistemul de educație e falimentar și scoate pe bandă rulantă analfabeți funcțional, dar războiul de la granițele României pare să fi devenit, deja, scuza perfectă pentru toate neputințele guvernului.
Vă reamintesc, dragi colegi, că Spiru Haret a reușit să construiască, în 12 ani, 2000 de școli, multe dintre ele funcționale și astăzi, dar și că nici în perioada de dinainte de al doilea război mondial nu s-au pierdut atât de multe talente, cât s-au pierdut în România de după 1990!
Vă asigur că, din 2024, una dintre prioritățile AUR va fi redresarea sistemului educațional românesc prin adaptarea lui la realitatea contemporană, nu la cea de partid, prin depolitizarea lui și numirea oamenilor cu adevărat competenți în funcțiile în care să permită refacerea a ceea ce s-a distrus în acești ultimi 33 de ani!