Silviu-Titus Păunescu (AUR): Reactivarea Mitropoliei Tomisului, un drept istoric al românilor dobrogeni

Silviu-Titus Păunescu, deputat AUR de Ialomița, a susținut o declarație politică cu tema „Reactivarea Mitropoliei Tomisului, un drept istoric al românilor dobrogeni”, în care a făcut un apel către toți factorii de decizie să susțină repunerea în drept a mitropoliei Tomisului de către autoritățile civile și bisericești. Păunescu a afirmat că acest fapt „va contribui, în mod excepțional, la consolidarea suveranității naționale în Dobrogea, precum și la menținerea unui echilibru față de regiunea Cadrilaterului din Bulgaria de azi, în care există două mitropolii, la Varna și la Silistra, dintre care ultima a fost reactivată în anul 2003”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Recent, la Constanța, în Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cu ocazia comemorării preotului martir Haralambie Balamace, care, pentru cei care nu știu, este un erou al neamului românesc, asasinat de către extremiștii greci pe 23 martie 1914, a fost adoptată o Declarație pentru Dobrogea română prin care se solicită autorităților civile și religioase recunoașterea Mitropoliei Tomisului, repunerea în drepturile ei istorice și de jurisdicție, dar și înființarea unui Institut de cultură și civilizație dobrogeană (în subordinea Academiei Tomitana), declarație pe care o susțin din toată inima, așa cum ar trebui s-o facem cu toții!

Biserica a fost, dintotdeauna, sinonimă cu ființa neamului românesc, cu atât mai mult în Dobrogea, regiune istorică unde, mai înainte decât în restul viitoarelor provincii istorice românești, creștinismul s-a confundat cu etnogeneza, iar, ulterior, interculturalitatea zonei și conviețuirea pașnică a marilor religii monoteiste – creștinismul, islamul și iudaismul – a demonstrat că această parte a Europei nu este cu nimic mai prejos față de restul zonelor multiculturale și multietnice de pe continent. Din contra.

Cu toate acestea, stimați colegi, în ciuda toleranței pe care ne-am manifestat-o de-a lungul secolelor, există o serie de precedente care mă obligă să mă alătur semnatarilor acestei declarații și să vă îndemn și pe dumneavoastră să o faceți, oferindu-vă, pe scurt, un singur exemplu definitoriu: istoriografia bulgară emite, continuu, pretenția asupra faptului că Dobrogea este ”leagănul bulgarității” – desigur, chiar dacă acum suntem în Uniunea Europeană și, poate, în viitor vom fi și în spațiul Schengen, nu putem trece cu vederea, pur și simplu, pretențiile, momentan latente, ale statului de la sud de Dunăre. Să ne amintim că nu au trecut nici măcar o sută de ani de la pierderea Cadrilaterului! În plus, în eparhiile bulgare din Dobrogea de Sud, Biserica Ortodoxă Bulgară a ridicat la rang de mitropolii atât Varna cât și Silistra, fără a mai ține cont de argumente de ordin pastoral, ci urmărind, în mod direct, interesul națiunii bulgare.

În anul 1923 a fost creată Episcopia Constanței (Tomis) și această episcopie cuprindea județele Constanța, Ialomița, Durostor și Caliacra.

În anul 1949, județul Tulcea intră sub jurisdicția Episcopiei Constanței.

În anul 1950 Episcopia Constanței este, din nefericire, desființată, iar teritoriul Episcopiei Constanța este înglobat Episcopiei Dunării de Jos, episcopie care va deveni cunoscută sub denumirea de Arhiepiscopia Tomisului și a Dunării de Jos, în 1975.

În 12 februarie 1990, Arhiepiscopia Tomisului și a Dunării de Jos va fi împărțită în două arhiepiscopii. Anume Arhiepiscopia Tomisului și Arhiepiscopia Dunării de Jos. Arhiepiscopia Tomisului acoperea întreaga Dobroge.

În 15 aprilie 2004 a fost înființată, în partea de nord a Dobrogei, Eparhia Tulcea.

 Se știe că, în 1950, episcopia Constanței este desființată, sub presiune sovietică, teritoriul ei canonic fiind remis episcopiei Dunării de Jos, cu sediul la Galați. Repetăm: în 1990 are loc reactivarea eparhiei bisericești a Dobrogei cu titulatura de Arhiepiscopia Tomisului, având în componență Tulcea și Constanța. În 2004, este înființată episcopia Tulcei, însă, printr-o întâmplare nepotrivită contextului istoric, ea a fost trecută direct în subordinea Mitropoliei Munteniei, cu sediul în București și, ca urmare a acestui fapt, din jurisdicția canonică originală  a eparhiei Tomisului, care însuma cele cinci județe, anume Constanța, Ialomița, Durostor, Caliacra și Tulcea, astăzi, Arhiepiscopia Tomisului mai are doar județul Constanța…

Stimați colegi,

Trebuie să susținem, împreună, repunerea în drept a mitropoliei Tomisului de către autoritățile noastre civile și bisericești, pentru că acest lucru va contribui, în mod excepțional, la consolidarea suveranității naționale în Dobrogea, precum și la menținerea unui echilibru față de regiunea Cadrilaterului din Bulgaria de azi, în care există două mitropolii, la Varna și la Silistra, dintre care ultima a fost reactivată în anul 2003!

De asemenea, inițiativa unică a Arhiepiscopiei Tomisului de a înființa primul Institut de rang academic destinat studierii și valorificării incomensurabilei moșteniri a spațiului de cultură și de civilizație dobrogeană, în folosul imediat al țării și al Bisericii naționale, institut subordonat „Academiei Tomitana”, este, iarăși, un demers necesar, care ar trebui susținut necondiționat, atât de eșichierul politic, cât și de cel ecleziastic!

Din păcate, nimeni nu poate să ne explice, astăzi, de ce înființarea unui institut de istorie, cultură și civilizație dobrogeană, aflat în subordinea Academiei Tomitana, care, alături de mitropolia Tomisului, ar deveni, în scurt timp, un real vector de păstrare și de promovare a independenței, suveranității, unității și a caracterului național al României, nu este susținută!

În concluzie, reiau invitația pe care v-am adresat-o și vă invit să vă alăturați demersurilor începute în luna martie a acestui an pentru ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la vechiul său rang de Mitropolie, cu redobândirea jurisdicției sale originale asupra județelor Ialomița, Tulcea și Constanța.

Așa să ne ajute Dumnezeu!