Patrioții

Ringo Dămureanu (AUR) despre românii din Valea Timocului și „identitatea vlahă”

În Răsăritul Serbiei trăiesc aproximativ 300.000 de etnici români, provenind dintr-o comunitate istorică datând parte din vremea romanilor, parte emigrați din Țara Românească și Ardeal în Evul mediu târziu. După Tratatul de la Adrianopol din 1833, în cea mai mare măsură, așa-numita Valea Timocului face parte din teritoriul actual al Serbiei, în care minoritatea română este supusă unei asimilări etnice fără precedent.

 
De aproape 200 de ani, România a asistat indiferentă la deznaționalizarea propriului neam, făcută chiar de ”frații” sârbi, care lansează nenumărate atacuri la adresa identității etnice a românilor pe care aproape au șters-o complet, dar și de ”biserica soră” sârbă, care le-a luat românilor toate bisericile și i-a exclus pe preoții români și, nu în ultimul rând, de statul ”vecin și prieten” sârb, care se opune oricărei forme de predare a limbii române în școlile din Estul Serbiei și care, mai nou, a inventat pe teritoriul său o nouă minoritate etnică, ”vlahă”, pe care o propagă contrar oricărui adevăr istoric, stabilind o nouă și falsă identitate pentru comunitatea noastră.


Termenul de ”identitate vlahă” nu există. Valahia este vechiul nume al Țării Românești, pe care cu toții îl cunoaștem și de care niciunii dintre noi nu trebuie să ne temem. Valahia nu este o țară, un concurent al României actuale. Din contră, este un nume profund încorporat în România actuală, în care atâtea nume de localități, de ținuturi și chiar o universitate îl poartă, fără să deranjeze pe cineva din România.


De marota inventată de ”frații” sârbi în dauna adevăraților noștri frați, românii ”vlahi” din Valea Timocului, chiar și Ministerul Afacerilor Externe a ajuns să se infecteze, la nivelul său cel mai înalt și prin reprezentanții diplomatici și consulari aflați pe teritoriul Serbiei care, în loc să propage adevărata identitate etnică și culturală a ”vlahilor”-români, au ajuns ei înșiși să se teamă de așa-zisa ”identitate lingvistică și comunitară vlahă” și de ”cultura vlahă”, concepte inventate și susținute de statul vecin sârb.


Comunitatea istorică românească din Serbia de Răsărit aparține poporului român de pretutindeni, chiar dacă se folosește intern etnonimul de ”rumâni”, iar extern, populația sârbă îi denumește ”vlahi”, spre a-i deosebi de ”rumunii” din ”Rumunija”, adică de românii din România.
Congresul ROMÂNILOR din Serbia nu susține nicio ”dihotomie” vlah/român, așa cum în mod greșit a înțeles Ambasada României la Belgrad și chiar conducerea Ministerului de Externe român.


Românii / rumânii / vlahii din Serbia de Răsărit fac parte din categoria românilor de pretutindeni, așa cum în Țara-Mamă sunt recunoscuți prin Legea nr. 299/2007, rep., privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, art. 1 alin. (2) lit. ”a” și ”c”, ca persoane aparţinând minorităţii naţionale, lingvistice și etnice autohtone române care aparţin filonului cultural şi etnic românesc, care îşi asumă identitatea etnică, lingvistică şi culturală română faţă de autorităţile române, indiferent de etnonimul folosit. 


Ca etnici care se recunosc de origine română, aflaţi în afara graniţelor României, chiar dacă ”vlahii” sunt înregistraţi ca altă minoritate în statul de reşedinţă Serbia, prin faptul că aceștia își asumă, prin autoidentificare, apartenenţa la spaţiul cultural şi identitar românesc, sunt recunoscuți de legea românească drept români de pretutindeni.


Congresul Românilor din Serbia este atacat chiar de Ministerul de Externe român, care vorbește despre ”diferențe de abordare” față de organizația reprezentativă a etnicilor români din Serbia, pe care o cataloghează pe nedrept ca ”asociație promotoare și susținătoare a dihotomiei român-vlah”. Alianța pentru Unirea Românilor recunoaște Congresul Românilor din Serbia ca o asociație promotoare și susținătoare a culturii și civilizației românești în Valea Timocului și cere Ministerului Român de Externe să informeze Ambasada României la Belgrad și Consulatul general al României la Zajecar că nu există diferențe de abordare între acestea și Congresul Românilor din Serbia generate de falsa ”dihotomie român-vlah”.