Raisa Enachi (AUR): Generația tânără, cea mai valoroasă resursă.

Procesul de globalizare aflat în plină derulare creează atât noi oportunități cât și noi amenințări în ceea ce ține de dezvoltarea societăților umane dar reprezintă și un pericol în păstrarea suveranității naționale a statelor. Din păcate, apare și problema modului de conservare a statului național, a identității și specificului culturii românești. Globalizarea deschide accesul la informație, la cultura altor popoare, la piața de capital, la tehnologii moderne, produse inovatoare și stimulează competitivitatea. În același timp, globalizarea duce la o schimbare a ordinii mondiale, la limitarea suveranității naționale prin implicarea unor entități globale în schimbarea cursului politicilor naționale la nivel economic și social.

Cele mai mari beneficii generate de globalizare le dețin țările deja cu economii consolidate, costurile fiind totuși suportate de majoritatea țărilor care au aderat la UE după anii 90, dar și de țările care sunt în curs de dezvoltare, printre ele numărându-se și România.

Economia și societatea din țările dezvoltate devin din ce în ce mai creative, ca urmare, economia acestor țări devine la rândul ei competitivă datorită ideilor inovatoare din diferite domenii de activitate. Capitalul uman devine principala sursă de dezvoltare a economiei mondiale. Succesul țărilor va depinde de calitatea cetățenilor, starea intelectuală, spirituală și morală a acestora.

Experiența ultimelor decenii demonstrează că într-o lume în schimbare rapidă, reușesc să se dezvolte doar țările care se pot adapta la timp, țările care pot să acumuleze informația eficient, să o canalizeze eficient în potențial de inovare prin dezvoltarea optimă a capitalului uman. Iar, principalul vector de generare plus valoare a acestor deziderate este tineretul.

Guvernul României este moral și instituțional responsabil, de urgență, să adopte o strategie care să vizeze extinderea oportunităților de creștere optimă a capitalului uman iar accentul ar trebui pus în special asupra celor tineri, facilitându-le accesul la servicii publice și programe de formare în perioada adolescenței cât și dezvoltarea capacității de a lua decizii asumate Strategia statului trebuie să privească tineretul ca pe un subiect activ de transformare a societății, ca pe un motor al dezvoltării și conducerii țării. Generația tânără este cea mai valoroasă resursă umană pentru creșterea economică și a bunăstării viitoarelor generații. 

Educația generațiilor actuale și viitoare trebuie menținută ca o prioritate de vârf. Generația tânără are nevoie, în special, să fie apreciată obiectiv după competențe și nu după interese de grup. Statul trebuie să participe activ la formarea tineretului ca o personalitate independentă cu perspective pozitive, pentru a ajunge la rezultatele dorite. Strategia trebuie dezvoltată prin dezbateri publice extinse, printre tineri. În tot acest timp, să pregătim mecanismul de implicare activă a instituțiilor de la nivel guvernamental prin dialog deschis și structurat. Această strategie trebuie să prevadă și mecanisme pentru a oferi „feedback” între autoritățile publice care vor pune în aplicare politica pentru tineret și tineri, ceea ce va permite ajustări în timp util în conformitate cu societatea în schimbare, interesele și nevoile moderne ale tinerilor.

Este de susținut propunerea de înființare a unei rețele europene care să ofere consultații gratuite pentru sănătate mintală a tinerilor, în urma cărora aceștia vor fi direcționați către cele mai adecvate soluții de dezvoltare personală și profesională. În țări precum România, unde soluțiile nu sunt întotdeauna disponibile, rețeaua ar putea ajuta la schimbul de bune practici și la dezvoltarea competențelor personalului la nivel național.

În următorii ani, poziția tinerilor în societatea românească trebuie să fie supusă unei schimbări fundamentale care vor fi dictate de o serie de provocări interne și mondiale.

O problemă predominantă este cât de dificil va fi pentru generația tânără să primească informații despre aceste oportunități, iar colectarea și oferirea tuturor resurselor care le pot fi accesibile trebuie să fie prioritate.