Radu Grădinaru (AUR): La 33 de ani după primele alegeri libere, suntem cu adevărat liberi?

Deputatul AUR Radu Grădinaru a susținut o declarație politică pe tema alegerilor libere, context în care le-a reamintit tuturor românilor că în 1989 nu ne-am luptat ca să alegem răul cel mai mic, ci ne-am luptat fiecare cetățean să fie convins de faptul că votul său contează.

Sunt, deja, 33 de ani de la primele alegeri libere din România. Suntem însă, cu adevărat, liberi? Primele alegeri libere din România, imediat după căderea regimului comunist, au rămas în istorie ca Alegerile din Duminica Orbului. Scrutinul din 20 mai 1990 a adus la putere eșalonul doi al nomenclaturii comuniste. A adus la putere politruci care n-au urmărit decât averea proprie, puterea, care în câțiva ani au transformat România dintr-o țară fără datorii externe într-o țară vândută pe nimic. La mai puțin de o lună de la alegeri, românii care au avut curajul să protesteze pentru realele valori și libertăți au fost din nou bătuți de un regim care susținea că luptă pentru salvarea și eliberarea României de sub opresiune.

Chiar și după 1989, românii au fost nedreptățiți în continuare. Umbra dreptății de la Revoluție a fost știrbită. Ultimele valori ale țării, cei care au pătimit în închisorile comuniste, cei care au fost obligați să trăiască în exil… acei oameni au fost izolați și marginalizați de păpușarii unui sistem bolnav, aflați în goana după putere.  Au scăpat de românii adevărați și au continuat corvoada propriilor interese.

Ne dorim schimbarea clasei politice. De fapt, ne dorim ca o reală clasă politică să existe, în sfârșit, în România. Pentru România! Așa cum există în orice stat cu adevărat liber și suveran. Să nu facem o politică murdară, de nimic, doar înainte de alegeri, ci să fim pentru oameni, în mijlocul românilor, în fiecare zi!

Dreptul de a ne alege liderii naționali pare pentru mulți un drept firesc, însă pentru poporul român, a fost dobândit prin luptă, prin sacrificiu. De ani de zile, românii sunt nevoiți să aleagă dintre două rele. Să aleagă răul cel mai mic. Dar este alegerea răului cel mai mic democrație? Nu ne-am luptat, în 1989, ca să alegem răul mai mic! Nu am luptat ca oamenii să nu aibă de ce să iasă la vot! Nu ne-am luptat ca să ajungem masa de manevră a celor pe care credeam că i-am învins! Am luptat pentru ca fiecare cetățean să fie convins de faptul că votul său contează. Că, la finalul zilei, votul său poate schimba propria sa viață, poate schimba un popor și o întreagă țară.

Vă adresez deci, iarăși, aceeași întrebare – suntem cu adevărat liberi?