Mihail Albișteanu (AUR): Este imperios necesar ca Ziua Românității Balcanice să fie stabilită pe 10 mai
Declarația mea politică de astăzi are în vedere proiectul de lege (PL-x 45/2020) pentru instituirea Zilei Românității Balcanice, proiect adoptat de Senatul României în condițiile art. 75 alin. 2 teza a III-a din Constituția României republicată, care are însă raport de respingere în Comisia pentru drepturile omului, Camera Deputaților fiind cameră decizională. Inițiativa este susținută de 30 de ani de Societatea de cultură macedo-română, care propune ca ziua de 10 mai să redevină Ziua Românității Balcanice, așa cum a fost în perioada 1905-1948.
Intervenția mea de astăzi dorește să se constituie într-o pledoarie pentru adoptarea zilei de 10 mai ca zi a Românității Balcanice și sper ca deputații PNL care au susținut acest proiect să voteze proiectul la Cameră.
Pentru a arăta că este imperios necesar ca Ziua Românității Balcanice să fie stabilită pe 10 mai și nu într-o altă zi, voi face un scurt recurs la istorie și voi aminti că în anul 1905, statul român, prin vrerea Regelui Carol I, a depus eforturi considerabile pentru ca Imperiul otoman să recunoască minoritatea românească (aromânii și meglenoromânii) din Balcani, care, pe atunci, reprezenta singura minoritate pe care Imperiul otoman încă nu o recunoștea oficial.
Nu a fost un demers ușor: ministrul României la Constantinopol, Alexandru Emanuel Lahovary, a primit instrucțiuni clare din partea Ministerului de Externe de la București să facă presiuni asupra guvernului otoman, în acest sens. Rezistența acestuia din urmă l-a determinat pe ambasadorul României să amenințe autoritățile otomane cu ruperea relațiilor diplomatice dintre România și Imperiul otoman, dacă sultanul nu accepta, până în data de 10 mai 1905, să recunoască existența oficială a minorității românești trăitoare în teritoriile otomane din Peninsula Balcanică.
Supus acestei presiuni, sultanul a semnat în seara zilei de 9 mai decretul de recunoaștere a minorității românești, începând cu data de 10 mai. Gestul s-a dorit a fi un cadou făcut României și, personal, regelui Carol I, pentru că, astfel, coincidea cu Ziua națională a României, 10 mai.
Deci, alegerea zilei de 10 mai, nu a reprezentat o întâmplare, ci dorința expresă a regelui României și se circumscrie politicii acestuia de a uni cât mai multe evenimente sub aureola zilei de 10 mai, care era atunci Ziua monarhiei române și, în același timp, Ziua Națională a României. Domnia regelui Carol I începuse la 10 mai 1866, iar proclamarea independenței de stat a României, în 1877 și proclamarea Regatului României, în 1881, fuseseră legate, de asemenea, de ziua de 10 mai, ca o modalitate gândită de marele rege, de a consolida dinastia, împletind destinul acesteia cu destinul istoric al României.
Acesta a fost și motivul pentru care Regele a dorit ca recunoașterea românilor din Balcanii otomani să aibă loc tot pe 10 mai, urmarea fiind aceea că până la lovitura de stat comunistă din 30 decembrie 1947, care a înlăturat Monarhia din România, ziua de 10 mai a fost sărbătorită și ca zi a românilor (aromâni și meglenoromâni) din Balcani. De aceea, dacă dorim să reînnodăm această tradiție și să stabilim o Zi a Românității Balcanice, aceasta trebuie să fie neaparat ziua de 10 mai și nu o oricare altă zi.
Albișteanu Mihail, deputat AUR