Patrioții

Evdochia Aelenei (AUR): O rană deschisă prin care se scurge sufletul românesc!

Am fost în Spania, Almeria, să cunoaștem românii din zona respectivă. Am ajuns în jurul prânzului și am descoperit deșertul, munți fără păduri și ape curgătoare, dar plin de solarii în care se cultivă legume ce hrănesc o treime din populația globului. În acele solarii, de un aspect grotesc și în depozitele de legume aferente, lucrează frații noștri români, alături de alte nații necăjite. Am văzut locuințe ridicate între solarii din europaleți acoperiți cu folie fără apă și electricitate.

Plecați de acasă să se căpătuiască, goniți de sărăcie, muncesc enorm, își pierd sănătatea și când îi întrebi ,,ce mai fac? Cum se simt?” îți răspund cu glasul tremurand ,,bine!,” căci nimeni nu te mai întreabă de ce bine…

Mai sunt și confrați de-ai noștri care au reușit, se descurcă bine material, dar nu, nu sunt bine deloc: toți au o boală cronică, o rană ce nu se închide și care se transmite din generație în generație, căci am întâlnit copii născuți acolo, cărora le este dor de România.

Nu știu dacă îi mai putem aduce acasă, să încercăm să fim alături de ei, să se simtă ocrotiți și iubiți. Soluția politică, din punctul meu de vedere, este să elaboram programe de guvernare care să se plieze pe nevoile lor și care să ne țină copiii acasă.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece… cei dezrădăcinați cu greu se pot întoarce acasă. Să ne ajute Dumnezeu să nu ne mai plece alții, să rămână aici să-și poată câștiga pâinea, să-și crească copiii cu părinții și bunicii alături.

Ioane, Gheorghe, Vasile, Dumitre, Mărie și Ioana, toți cei care ne-ați spus că vă este dor de ,,Acasă,” să știți că și nouă ne este dor de voi! Căci nu este tot una sa te duci în satul natal și să găsești numai bătrâni singuri, neajutorați, care au înțeles că acolo în Spania, Italia, Anglia, Germania sau oriunde în lume, copii lor nu sunt sunt așa de bine!

Copii cu scoală multă, cu cv-uri impresionante, care ați plecat de acasă, faceți un dosar în care să puneți și biletele de avion ale părinților voștri, plătite de cele mai multe ori din pensiile lor. 

Plângi Mamă, plângi Tată, dar cât să mai plângi Țară..